Trenul personal (regio) 3001 este de evitat în zilele în care un soare plăcut îşi face apariţia. Mi-a rămas întipărită imaginea bicicliştilor împătimiţi de sporturi extreme, care au rămas pe peron pentru că nu au mai prins loc liber în tren. CFR-ul trage tare să dea faliment, iar trenurile private s-ar putea să fure clientela. Deşi am primit explicaţii în legătură cu „mersul” CFR-ului, îmi e imposibil să înţeleg de ce nimeni nu-şi dă interesul, dar mai ales de ce călătorii nu depun reclamaţii atunci când nu există confort, igienă şi orar respectat.
Poze de pe traseul montan +
Traseu în Predeal
Îmi place să merg pe jos ore în şir. Cu toţii avem nevoie de mişcare, în caz contrar, sedentarismul va şti cum să impresioneze cântarul cu prima ocazie. Un traseu pe munte, în fiecare săptămână, poate fi mai benefic decât un abonament la sală. Nu sunt poveşti, ci e o realitate uşor de practicat! Un bun prieten spunea că prea multă promovare a mişcării ar convinge cocalarii să escaladeze şi să polueze, fonic şi alimentar, frumuseţile naturii, însă eu sunt de părere că fiecare individ trebuie să trăiască experienţe montane şi să ajungă în vârf de munte pentru o altfel de cunoaştere. Predealul oferă drumeţii pe placul tuturor celor veniţi la munte pentru mişcare, nu pentru pizza şi bere (parcaţi maşinile şi haideţi la drum în adidaşi). Un traseu extrem de uşor, pe care şi un copil de 5 ani îl poate face, este Predeal – Susai. Durata traseului este de aproximativ două ore, iar peisajul „suferă” schimbări extraordinare. Fiecare pantă urcată îşi merită efortul şi fiecare popas îşi cere, în cele din urmă, drepturile cuvenite.
Gunoaie în drum spre Susai
Pe traseul către Susai se pot oberva urme de „civilizaţie”, gunoaiele făcând parte din peisaj cu „ajutorul” unor turişti lipsiţi de educaţie. În lipsa unor coşuri de gunoi special amenajate pentru comoditatea urbană venită la munte, răbdarea şi păstrarea deşeurilor într-o pungă până la întâlnirea unui tomberon, sunt obligatorii!
Se mănâncă prost La Susai
Nu ştiu dacă bucătarul era trist, bătut de soartă, certat cu ingredientele, dacă l-a părăsit nevasta sau dacă în lipsă de ploaie, găteşte prost, dar, pentru preturile piperate din meniul primit din primele secunde cum am ajuns La Susai, mâncarea trebuia să fie de nota zece. Am fost cu familia la munte, iar opinia în legătură cu mâncarea comandată a fost cam aceeaşi: mâncare de cantină! Parcă eram într-un spital şi ţineam vreo dietă specială. Ciorba de pui era o apă chioară, ciorba de fasole era groasă, sărată şi îngroşată cu făină, iar salata bulgărească conţinea felii de parizer în loc de şuncă presată. Pentru că am aflat de piscina interioară din cadrul Complexului Turistic Susai, cu o zi înainte de plecarea la munte, am sunat şi m-am interesat de preturi: 100 lei de persoană. Serios? Dar ce-i cu preturile astea? E inclusă şi cazarea? Da, ştiu, e investiţie pentru PRO, nu pentru omul de rând care-şi câştigă banii în mod cinstit, dar există riscul ca prea multe păreri negative în legătură cu această locaţie să aducă în mod evident falimentul. Cât să „speli” fără să te justifici?
P.S. În mod paradoxal, la întoarcerea cu trenul către casă, vagoanele erau goale, semn că cineva îşi bate joc de CFR CĂLĂTORI!