După moartea lui Sergiu Nicolaescu, au început să fie aplicate, la scară largă şi televizată, tot felul de ritualuri specifice unui moment de care cu toţii suntem siguri, încă de când venim pe această lume. La dorinţa acestuia, ca şi tradiţie de familie, regretatul regizor va fi incinerat. Această „mutare” a fost comentată şi pe blog-ul lui Oreste, acel individ care are habar de spiritualitate. După spusele acestuia, trupul nu mai este important după moarte, iar incinerarea este doar o alegere, în funcţie de datinile locale.
Cimitirul ar putea avea de pierdut din această promovare fastuoasă a crematoriului. O astfel de intenţie ar putea să influenţeze şi alte energii ce stau la coadă. Cu toţii suntem în aşteptare…
Groparul rămâne fără loc de muncă, iar aurul nu se mai îngroapă, ci se amanetează, că sunt vremuri grele. Deşi nu sunt specificate comentarii la adresa unor astfel de practici „călduroase”, creştinii ar putea adăuga ceva observaţii. Focul care arde trupul neînsufleţit, ar putea să se reprezinte, conform unor reguli nescrise, porţile Iadului. Urmează o perioadă prosperă a instalaţiilor ce ard cadavrele. Cine miroase cererea, ar putea să investească şi să prindă „grosul”. Nu este o exagerare a acestui context, ci un pont pe care, în mod urgent, trebuie ca cineva să-l folosească. Serviciile funerare au pachete avantajoase (nu-mi vine să cred că scriu asta) şi pot satisface şi cele mai exigente dorinţe.