Scenariu:
Șeful mi-a zis că a pus monitorizare în buda de la muncă și că ar fi ideal dacă m-aș duce doar de două ori pe zi acolo, nu mai mult de 5 minute pe sesiune. Șeful meu a prins curaj acum, de când cu monitorizarea angajaților la locul de muncă. A zis că d-aia mă plătește, ca să știe când și ce vorbesc, dar mai ales cu cine. E un fel de securist al muncii. Și-a pus tot soiul de alerte pe telefon, iar cu ajutorul unor senzori inteligenți, primește mesaj dacă stau 6 minute la baie. La final de lună îmi dă un raport cu întreaga cantitate de rahat pe care am depus-o în mod conștient și mă sfătuiește să optimizez lucrurile sau să-mi fac nevoile acasă. El zice că nu e exagerat și că întreaga vină îmi aparține. Că el e CEO și că timpul costă bani. Că să înțeleg ideea și să mă obișnuiesc cu ea.
Ieri, deși mi-am adus telefonul meu personal la muncă și am stat pe date mobile, m-a suprins, tot la budă, cu ajutorul unor camere minuscule, că îi tastam iubitei un „te iubesc”. Nu știu cum, dar a avut și captură de ecran, extra zoom și în partea de sus a imaginii scria până și ce puls aveam. Mi-a tăiat din salariu, argumentând că i-am afectat productivitatea firmei amestecând treburile personale cu cele legate de firmă. Mi-a zis că aș putea fi dat afară. L-am înțeles perfect și am zis că e timpul să nu mai fac asta, că atfel mă pune la colț, la fel cum făcea educatoarea cu mine la grădiniță.
Angajatorul, un securist legal
Am mai scris despre monitorizarea angajaților la muncă, dar mulți au zis că e o glumă. Nu știu când s-a ajuns la asta și nu știu de când am început să acceptăm tot felul de reguli idioate în viața noastră. Intimitatea nu ar trebui să ne fie violată fără un motiv de risc național. Cum să-i permitem șefului să ne controleze viața? Cum să le permitem celor de la putere să accepte astfel de „reguli de interior”? Suntem la un pas de a ne ceda întreaga noastră libertate pentru confortul financiar. Suntem la un pas de a deveni ce vor ei, toți cei ahtiați după putere. La știri se tot vorbește despre cum CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) le dă dreptate patronilor.
Noi nu mai suntem liberi. Avem stăpâni la tot pasul. Suntem subjugați prin accepțiune. Dacă stăm indiferenți în astfel de situații, ne-o facem cum mâna noastră. Avem niște drepturi, drepturi pe care le-am câștigat în sute de ani, cu greu, prin chin, cu ajutorul unor oameni care și-au dat viața pentru binele națiunii. De ce n-aș avea voie să știu ce-i cu mine în orice moment al zilei? Poate arde casa, moare cineva sau pur și simplu am nevoie de o pauză!
În loc să se supravegheze conversațiile pe care le au angajații la locul de muncă, mai bine angajatorul ar pune mâna să-și motiveze angajații și să-i vadă ca pe niște oameni, nu ca pe niște roboței care trebuie să execute sarcini Dacă ești angajator, te rog, nu te băga în jocul ăsta tâmpit. Nici măcar nu e jocul tău! E un joc al oamenilor de sus care vor să ne fure orice tip de libertate.
Foto: RAWSTORY
Reclamă:
Dacă șeful te monitorizează, folosește datele mobile pe echipamente personale și scapă de concediere!
[]